Soarele se îneca în norii grei.Mai raspândea doar picaturi de lumina slabă ce mi se întindeau pe faţă.

Camera era devastată.Pete de material alb şi şifonat inconjurau pereţii murdari de scrum.Mă priveam in oglinda aburita.Năvălea peste mine o caldura insuportabila.Am lasat apa fierbinte curgând.Picaturi de sudoare mi se prelingeau pe gat si coborau incet pe sâni.Am căutat innebunită o sfera de aer curat.Nu am gasit.Totul era îmbacsit in mizerie,tristeţe,haos.

M-am îndreptat spre balcon,ochii mi se mâreau pe măsura ce vedeam cum vântul sufla inexorabil.Mi-am întins braţele respirând greu.Mâinile imi erau atat de albe încat contrastul dintre piele si cer era aproape imperceptibil.

Am apucat bricheta lungă pe care acum câteva zile am găsit-o şi mi-am aprins o ţigara.A durat mult până sa o termin.Trăgeam molatic din ea.Simţeam că-mi dă atât timp cât am nevoie,atât spatiu cât să-mi asez într-o ordine perfectă gândurile.

Mi-am cotrobăit prin lucruri si am luat o foaie.Am realizat că acum ceva timp,probabil vroiam să scriu ceva acolo,căci era un început:

"Dacă vreodata am să ajung in această baltă de dezamăgire"..

Am tras un scaun.Scârţâia.Nu m-a deranjat,am simţit că nu sunt singură.

"Ei bine,am ajuns in această baltă.M-am prăbuşit şi acum caut alti supravieţuitori.Ştiu că nu voi gasi,ştiu ca scriu aceste randuri doar ca să mă mint , să injectez doza de speranţa pe care , mulţumită ţie, o iau regulat.Să ştii că e frig,vântul imi împleteşte parul şi-mi flutura genele ude.Miroase a ţigară.Tu nu suportai mirosul,parfumul tău îl absorbea, iar apoi mă cuprindeai in braţele tale puternice şi-mi transformai rochile de vară in mici pete de caşmir sfâsâiat.Căldura trupului tău vibrându-mi in mâini încă îmi mai domina pielea,gândurile.M-am ridicat din acea baltă,dar curând,voi cădea într-alta."

Clipă de clipă se revarsă asupra mea un izvor de imaginaţie creându-mi în conştiinţa un vârtej de gânduri ce mă conduce spre acea sferă în care îmi descatuşez fiinţa.Atingerea condeiului îmi schiţeaza un zâmbet în care se concentrează forţa unei bucurii interioare,bucurie ce se inalta spre templul meu.

Stând la masa mea de lucru peste care domneste un adevarat haos, mă cuprind fiorii imaginaţiei.Sunt puternici,prodigioşi,învăluindu-mă cu o repeziciune inimaginabila.Am părăsit cu greu vârtejul creaţiei,albastrul nocturn ce-mi invada camera mica mă ademenea.Am aruncat condeiul peste lemnul de cireş atât de tare încat cerneala s-a imprastiat.Felul în care aluneca pe masă,atat de încet dar totodata devastator,mă cutremura.Întunericul ce venea dinspre fereastră se îneca in părul meu negru.Am păşit nesigura spre usă crăpată,mâinile mele tremurânde se agăţau până şi de cel mai mic obiect.În colţul camerei era acel felinar vechi.Lumina lui mă liniştea profund.Era precum singura rază de soare din miezul unei nopti furtunoase.Am deschis usa,forţa nopţii mi s-a izbit puternic de faţa.Am strâns ochii pană ce au început să mă doară pleoapele.

Cu toate acestea,am păşit în noapte.Primul val de aer a trezit în mine o fenezie de nedescris.Zâmbeam.Puteam simţi bucuria liniştitoare în fiecare fibră a corpului meu.Arborii scheletici si tulburător de negrii erau pretutindeni.Pe una dintre ramurile înalte o bufniţa privea cu triumf.Din privirea ei atat de pătrunzătoare , conştiinta mea a perceput într-un mod spontan cât de mare trebuie să fie puterea triumfului.

Simţeam cum aerul ce-mi umplea plămânii îmi preschimba braţele în aripi.Pe măsura ce lumina lunii mă plimba pe sub misterul ei , frica aceea care acum câteva minute îmi strângea sufletul se diminua.

Am inceput să mă pierd pe cărări necunoscute,mi se derulau în minte imagini tulburătoare,dar le ignoram.Atenţia mea era absorbită într-un mod care ar fi trebuit sa fie ilegal , de către reflexia lunii în apa pură.Auzeam sunetul apei,mă îndemna să visez la lumi de mult apuse.Nuanţa închisă a arborilor contrasta puternic cu bolta cerească luminata rupând totul dintr-o carte de basme.

Îmi închipuiam cum ar fi trebuit să arat.Parcă îmi vedeam faţa palidă , ochii aceia mari înconjuraţi de cearcăne violete si de gene fluturânde.

Am profitat de fiecare clipă din noapte,i-am invadat spaţiul,m-am impregnat in strălucirea ei , iar în cele din urmă,am devenit şi eu un element în acel tablou.