ECOU
( Lui George Cosbuc )
Printre picăturile de natură fremătătoare
Ţi s-a pictat privirea luminata de cânturi
Cărările Hordoului răsunau de-a ta splendoare
Când îţi împrăştiai umbra creaţiei în gânduri
Vultur al sufletelor noastre revoltate,
Fă-ţi văzute aripile printre norii ce ard!
Adu cu tine vorbe aurite cu dreptate
Şi izbeşte-le de al nostru stindard!
Slovele rostite armonios de-al tău glas
Se-nalţă vibrând în dansul de lumină...
Ascund în ele o rază tremurândă de ceas
Înalţă-te şi tu,suflet,dintr-o filă albă,fină!
Vino,zeu al creaţiei infinite
Plimbă-ţi degetele printre firele de iarba
Flutură-ţi genele în căutare de cuvinte
Al căror sens pe veci să n-absoarbă.