ECOU

( Lui George Cosbuc )

Printre picăturile de natură fremătătoare

Ţi s-a pictat privirea luminata de cânturi

Cărările Hordoului răsunau de-a ta splendoare

Când îţi împrăştiai umbra creaţiei în gânduri

Vultur al sufletelor noastre revoltate,

Fă-ţi văzute aripile printre norii ce ard!

Adu cu tine vorbe aurite cu dreptate

Şi izbeşte-le de al nostru stindard!

Slovele rostite armonios de-al tău glas

Se-nalţă vibrând în dansul de lumină...

Ascund în ele o rază tremurândă de ceas

Înalţă-te şi tu,suflet,dintr-o filă albă,fină!

Vino,zeu al creaţiei infinite

Plimbă-ţi degetele printre firele de iarba

Flutură-ţi genele în căutare de cuvinte

Al căror sens pe veci să n-absoarbă.